Hipermetropia, cunoscută și sub numele de hipermetropie, și prezbiopia sunt două probleme distincte de vedere care, deși ambele pot provoca vedere încețoșată, diferă semnificativ în ceea ce privește cauzele, distribuția pe vârstă, simptomele și metodele de corectare.
Hipermetropie (hipermetropie)
Cauză: Hipermetropia apare în principal din cauza unei lungimi axiale excesiv de scurte a ochiului (globul ocular scurt) sau a puterii de refracție slăbite a ochiului, determinând ca obiectele îndepărtate să formeze imagini în spatele retinei, mai degrabă decât direct pe aceasta.
Distribuția pe vârstă: Hipermetropia poate apărea la orice vârstă, inclusiv la copii, adolescenți și adulți.
Simptome: Atât obiectele apropiate, cât și cele îndepărtate pot apărea neclare și pot fi însoțite de oboseală oculară, dureri de cap sau esotropie.
Metoda de corecție: Corecția implică de obicei purtarea lentilelor convexe pentru a permite luminii să se concentreze corect pe retină.
prezbiopie
Cauză: Presbiopia apare din cauza îmbătrânirii, în care cristalinul ochiului își pierde treptat elasticitatea, rezultând o scădere a capacității acomodative a ochiului de a se concentra clar asupra obiectelor din apropiere.
Distribuția pe vârstă: prezbiopia apare în principal la populațiile de vârstă mijlocie și în vârstă și aproape toată lumea o experimentează pe măsură ce îmbătrânește.
Simptome: Simptomul principal este vederea încețoșată pentru obiectele din apropiere, în timp ce vederea la distanță este de obicei clară și poate fi însoțită de oboseală oculară, umflarea ochilor sau lăcrimare.
Metoda de corectare: Purtarea ochelarilor de lectură (sau lupe) sau ochelari multifocali, cum ar fi lentilele multifocale progresive, pentru a ajuta ochiul să se concentreze mai bine asupra obiectelor din apropiere.
Pe scurt, înțelegerea acestor diferențe ne ajută să recunoaștem mai bine aceste două probleme de vedere și să luăm măsurile adecvate pentru prevenire și corectare.
Ora postării: Dec-05-2024